Biserica Speranţa

Un american şi-a îndemnat prietenul, care tocmai sosise în Suedia din Tailanda, „Grăbeşte-te, trebuie să prindem autobuzul!" Odată urcaţi în autobuz, fericitul suedez a spus: „Am cîştigat trei minute". Tailandezul l-a întrebat, „Cei ai de gînd să faci cu ele?"

Oamenii din ţările avansate nu au nici un răspuns la această întrebare. Generaţia noastră a uitat cum să umble. Ea ştie doar cum să alerge şi să conducă automobilul.

Isus nu a alergat niciodată; El doar a umblat. Existau pe vremea Lui trăsuri, cai, cămile, dar nu citim că El le-ar fi folosit. O singură dată este scris că a călărit, dar şi atunci pe un animal care umbla mai încet decît omul. Facem bine cînd economisim minutele, cu condiţia să le folosim bine. Fiecare minut este o perlă, dar adesea ne dăm seama prea tîrziu de valoarea ei. Se povesteşte că cineva a avut odată noaptea un drum de-a lungul malului unui rîu. Împiedicîndu-se de o pungă care conţinea pietricele, a luat-o şi a început să se amuze, ca şi altă dată, aruncîndu-le, una cîte una, în rîu. Îi plăcea să audă clipocitul produs de piatra care lovea suprafaţa apei. Cînd a ajuns acasă, în pungă nu mai erau decît două pietre. Atunci a observat că pietrele erau diamante.

Noi alergăm ca să economisim minutele, dar risipim ceea ce am economisit în activităţi fără rost, în discuţii, în distracţii. Un casier răspunde de fiecare cent care i-a trecut prin mîini. Un om care a trăit şaptezeci de ani va răspunde înaintea lui Dumnezeu de treizeci şi şapte milioane de minute.